Calculatoare electrice online

Da. Toate calculatoarele sunt gratuite și le folosești fără cont și fără să lași date de contact; rezultatul apare direct în pagină.

Folosește calculatorul de secțiune cablu: pui puterea în kW sau curentul în amperi, lungimea traseului și modul de pozare, iar calculatorul îți dă secțiunea minimă în mm², căderea de tensiune și siguranța potrivită.

Simulatorul de instalație electrică îți face lista completă de materiale după camerele alese, aparatajul și culoarea dorită, cu prețul la zi al fiecărui produs. Manopera nu e inclusă.

Da. Calculatoarele folosesc prețurile curente ale produselor din magazin, așa că totalul afișat e cel pe care îl plătești dacă pui produsele în coș în acel moment.

La configuratoarele de fagure LED și de coloană de semnalizare, calculatorul de baterie de compensare, calculatorul de barieră anti-păsări, calculatorul de sistem paratrăsnet, configuratorul de stații de încărcare auto, configuratorul solar avansat, simulatorul de instalație și calculatorul de aparataje modulare, da: lista rezultată se adaugă în coș cu un clic. La calculatoarele de comparare pe mărci alegi marca și continui spre produse.

Calculezi întâi puterea reactivă de compensat: Qc (kVAr) = P (kW) × (tg φ1 − tg φ2), din factorul de putere actual și cel dorit, de obicei 0,95…0,98. Cu acest număr intri în calculatorul de baterie de compensare: alegi câte trepte vrei, iar el îți arată toate combinațiile de condensatoare care dau exact puterea cerută și lista completă de aparataj ETI: condensatoare, contactoare, siguranțe cu baze, regulator automat PFC și separator general. Dacă în instalație sunt multe variatoare de frecvență, alegi varianta cu filtre de armonici.

Bariera se montează doar pe conturul fiecărei grupări de panouri lipite; laturile dintre panouri rămân la interior. În calculatorul de barieră anti-păsări pui, pentru fiecare grupare, câte rânduri și câte panouri pe rând ai și cum sunt așezate, iar el îți dă metrii de contur, barele de aluminiu, bucățile de polietilenă sau rolele de plasă zincată și clemele de prindere (3 pe metru), cu preț. Poți face mai multe configurații, una după alta, și le pui pe toate în același coș.

Prin evaluarea riscului, cum cere Normativul I7: se calculează riscul de pierdere de vieți omenești în caz de trăsnet și se compară cu riscul acceptabil, de 1 la 100.000 pe an. Simulatorul „Am nevoie de paratrăsnet?” face acest calcul în formă simplificată, din opt răspunsuri: tipul și dimensiunile clădirii, amplasarea, județul, cine o folosește, riscul de incendiu, liniile care intră în clădire și dacă există descărcător de supratensiune. Rezultatul îți spune dacă riscul e sub limită, dacă ajunge un descărcător de supratensiune sau dacă e recomandat paratrăsnet și la ce nivel de protecție, și verifică lista construcțiilor la care instalația e obligatorie (I7, art. 6.2.2.6). Este o evaluare informativă, nu înlocuiește proiectul.

În calculatorul de sistem paratrăsnet alegi sistemul activ, cu un vârf cu dispozitiv de amorsare (PDA) pe catarg de 6 m, pui amprenta clădirii, înălțimea și tipul acoperișului (terasă sau în pantă). Calculatorul propune vârful după raza de protecție: cel mai mic model care acoperă colțul cel mai depărtat de catarg, de la 20 m la 79 m rază. Apoi îți dă catargul din două tronsoane de 3 m, trepiedul sau piesa de fixare laterală, conductorul rotund de 10 mm din oțel zincat sau aluminiu, suporții și clemele puse din metru în metru și eclisele de separație de la cota 0, cu preț. Priza de pământ nu este inclusă. Varianta pasivă, cu două tije captatoare și conductor pe conturul acoperișului, urmează.

Depinde de ce vrei să luminezi, iar pentru fiecare caz există un configurator separat. Pentru streașină, gard, balcon, brad sau conturul ferestrelor folosești configuratorul de șiruri luminoase: pui metrii (sau, la brad, înălțimea și diametrul) și afli câte șiruri extensibile îți trebuie. Pentru franjuri pe streașină sunt ghirlandele, pentru fațadă perdelele de 1 × 4 m, pentru tufe și garduri vii plasele, iar pentru accente — steluțe, fulgi, cerb, brăduț — figurinele. Toate sunt din sistemul PROFI: cablu negru din cauciuc, IP44, 230 V.

Limita sistemului PROFI este de 3.000 de LED-uri pe o alimentare — de acolo vin toate numerele „cap la cap" din catalog: 30 de șiruri de 10 m, 60 cu flash, 14 perdele, 20 de plase, 50 de cordoane. Configuratoarele fac împărțirea singure și adaugă în listă câte un cablu de alimentare cu ștecher pentru fiecare alimentare. Sistemele se pot amesteca între ele, iar rezumatul aranjamentului adună tot și îți spune în câte alimentări intră.

Presetupa se alege după diametrul exterior al cablului, nu după secțiunea lui. În calculatorul de presetupe scrii diametrul măsurat cu șublerul peste manta, spui ce filet are gaura (metric sau PG) și unde se montează, iar el îți dă codul potrivit cu cota lui de prindere și diametrul găurii necesar. De exemplu, un cablu de 10 mm cere M20, care prinde 7–12 mm. Tot acolo găsești și accesoriile din aceeași măsură: piuliță, garnitură de etanșare și dop pentru gaura nefolosită. Calculatorul propune și presetupe metalice, din alamă sau inox, pentru tablouri industriale și pentru cabluri groase: ele urcă până la 70 mm, acolo unde cele din plastic se opresc la 50 mm.

Altceva decât pentru cablu, iar calculatorul de presetupe acoperă toate cele trei cazuri. Copexul PVC riflat cere o presetupă cu filet PG, aleasă după diametrul exterior real al tubului (seria AD: AD 15,8 este copexul „de 16”, AD 21,2 cel „de 20”). Copexul metalic cere o presetupă din seria FG, aleasă după diametrul copexului, de la 11 la 50 mm. Tubul rigid nu cere presetupă, ci un racord doză–tub, al cărui filet are aceeași măsură ca tubul: Ø25 înseamnă M25.

În configuratorul de stații de încărcare spui unde montezi — casă, bloc, firmă, magazin, restaurant, hotel sau parcare publică — și câte mașini, apartamente, camere ori locuri sunt; de aici ies punctele de încărcare. Puterea stației o dă branșamentul, nu mașina: pe monofazat maximul este 7,4 kW (32 A), pe trifazat 11 kW (16 A pe fază) sau 22 kW (32 A pe fază), iar configuratorul o alege pe cea mai mare care încape în puterea aprobată a instalației tale. Rezultatul este lista completă de materiale: stația pe fiecare punct, siguranța automată și protecția diferențială pe circuit, kitul de reglare automată a puterii, suportul de cablu sau cablul Type 2, soclul de pardoseală și cardurile RFID — cu preț și gata de pus în coș.

Încărcarea unei mașini electrice poate produce curent continuu de defect, pe care un diferențial obișnuit tip AC sau tip A nu îl vede. De aceea fiecare punct de încărcare trebuie protejat fie cu un diferențial tip B, fie cu unul tip A plus un dispozitiv care detectează curentul continuu de 6 mA. Majoritatea stațiilor moderne au detecția de 6 mA încorporată, și atunci pe circuit ajunge un tip A, de câteva sute de lei; dacă stația nu o are, trebuie tip B, de câteva ori mai scump. Configuratorul ține cont de asta și compară stațiile după prețul MONTAT, cu tot cu protecția pe care o cer — altfel o stație mai ieftină cu câteva sute de lei te-ar costa, în total, mai mult.

Configuratorul pornește de la valorile uzuale: un punct de încărcare la 12 apartamente, la 25 de angajați, la 30 de camere de hotel, la 25 de mese de restaurant și la 20 de locuri de parcare publică. Sunt valori de plecare, nu obligații legale — dacă vrei alt număr, alegi „Altceva" și spui direct câte puncte vrei. Pentru parcările folosite de mai mulți are sens accesul controlat cu card RFID, iar configuratorul adaugă atunci și cardurile.

Normativul I7-2011, articolul 5.5.7.11, cere cel mult 4 Ω când priza servește numai la protecția împotriva șocurilor electrice și cel mult 1 Ω când este comună cu priza paratrăsnetului; același prag de 1 Ω apare și când între clădire și postul de transformare nu sunt 20 m (art. 5.5.8). Câți electrozi înseamnă asta depinde de sol și, mai ales, de adâncime — și diferența e mare: într-un pământ argilos de 80 Ω·m o verticală de 1,5 m are 48 Ω și îți trebuie șaptesprezece ca să cobori sub 4 Ω, dar bătută la 6 m aceeași verticală are 15 Ω și ajung cinci. Atenție și la cuvinte: o „verticală" este o coloană bătută în pământ, un „electrod" este bucata de 1,5 m pe care o cumperi, deci o verticală de 6 m înseamnă patru electrozi înseriați. Calculatorul de priză de pământ îți dă rezistența unui electrod și a prizei întregi, distanța dintre electrozi și compară variantele de adâncime cu prețul fiecăreia. Calculul nu ține loc de măsurare: valoarea reală se verifică la punerea în funcțiune.

O baterie de autoconsum face un ciclu pe zi: se încarcă ziua din surplus și se descarcă noaptea. De aici vine și limita — nu poți scoate din ea mai mult decât consumi noaptea, oricât de mare ar fi, deci peste capacitatea care îți acoperă consumul nocturn nu mai câștigi nimic. Simulatorul pornește de la patru numere pe care le ai pe factură și în aplicația invertorului — consumul zilnic, producția, energia injectată și consumul nocturn — compară treptele de 5, 10, 15 și 20 kWh și îți arată pentru fiecare autoconsumul suplimentar în kWh pe an, economia în lei și în câți ani se plătește. Două lucruri nu intră în socoteală, deși sunt adesea motivul adevărat al unei baterii mai mari: rezerva pentru zilele înnorate și alimentarea casei la pană de curent.

Depinde de rețea și de factorul de putere, nu doar de kW. La monofazat 230 V curentul este I = P / (U × cos φ), iar la trifazat 400 V este I = P / (√3 × U × cos φ). Pentru un consumator rezistiv, cu cos φ = 1, 5 kW înseamnă circa 22 A pe monofazat și 7,2 A pe trifazat; la un motor cu cos φ 0,85 aceiași 5 kW urcă la 25,6 A, respectiv 8,5 A. La motoare mai e o capcană: puterea de pe plăcuță este cea mecanică, de la ax, iar din rețea motorul trage mai mult, cu randamentul lui. Convertorul kW, kVA și amperi face toate conversiile și îți dă pe lângă curent și cele trei puteri — activă, aparentă, reactivă — siguranța standard care acoperă curentul, puterea cerută unui grup electrogen și kVAr-ii de compensat.

Contactorul se alege după puterea nominală în categoria AC-3 la 400 V — categoria pentru motoare cu rotorul în scurtcircuit, unde aparatul trebuie să suporte curentul de pornire, de 6–8 ori mai mare decât cel nominal. Atenție la fișele de produs care dau curentul în AC-1, adică pentru sarcină rezistivă: același contactor de 12 A în AC-3 poate fi dat ca 25 A în AC-1, iar dacă îl alegi după acea cifră se lipește la a treia pornire. Releul termic se reglează pe curentul de pe plăcuța motorului, deci se alege astfel încât acel curent să cadă ÎN interiorul domeniului lui de reglaj, nu la capăt. Configuratorul de demaror cu pornire directă îți dă, pe fiecare marcă, cele două variante de pe abacul Eaton/Moeller: fuzibil gG plus contactor și releu termic, sau contactor și întrerupător automat de protecție motor, cu preț.

Când pornirea directă trage prea mult: la pornire motorul cere de 6–8 ori curentul nominal, iar operatorul de distribuție limitează de obicei pornirea directă la 5,5–7,5 kW pe branșamentele mici. Stea-triunghi se poate însă numai la un motor care are toate cele șase capete ale înfășurărilor scoase la cutia de borne și care, în regim normal, lucrează în triunghi la tensiunea rețelei — pe plăcuță trebuie să scrie 400/690 V. Un motor 230/400 V legat în stea la 400 V nu se poate porni așa, fiindcă el este deja în stea în regim normal. Mai e o condiție, care ține de sarcină: în stea motorul dă doar o treime din cuplul de pornire, deci merge la pompe centrifuge și ventilatoare, nu la sarcini cu inerție mare. Configuratorul de demaror stea-triunghi îți dă cele trei contactoare, releul termic și releul de temporizare, cu curenții pe fiecare ramură și cele două secțiuni de conductor.

Nu. Calculatoarele te ajută să alegi și să estimezi materialele, dar dimensionarea finală și execuția instalației trebuie verificate de un electrician autorizat ANRE.