Răspunde la câteva întrebări despre clădire. Simulatorul face o evaluare preliminară a riscului după Normativul I7 și îți spune dacă e cazul să îți pui protecție la trăsnet și de ce fel. Durează cam două minute.
În România, regula este în Normativul I7, capitolul 6. Necesitatea unei instalații de protecție împotriva trăsnetului (IPT) nu se stabilește după înălțime sau după tipul clădirii, ci printr-o evaluare de risc. Se calculează riscul de pierdere de vieți omenești și se compară cu riscul acceptabil:
dacă R1 > R_T = 10⁻⁵ pe an, sunt necesare măsuri de protecție
Riscul are două surse mari. Prima este trăsnetul care cade direct pe clădire; depinde de suprafața și de înălțimea ei, de cât de expusă este și de numărul de zile cu furtuni cu fulgere din zonă. A doua este trăsnetul care cade pe liniile electrice sau de telecomunicații care intră în clădire. La o casă obișnuită, a doua sursă e adesea mai mare decât prima.
Lista completă și condițiile exacte sunt în Normativul I7.
Rezultatul este o recomandare informativă, nu un proiect. Simulatorul folosește relațiile și valorile tipice din I7 (anexele 6.1–6.3), cu ipoteze simplificate: clădirea e o singură zonă, liniile au 1.000 m, iar riscurile economice și cele de pierdere a serviciilor publice nu sunt evaluate. Spitalele și construcțiile cu risc de explozie cer o analiză de specialitate. Stabilirea definitivă a necesității și a nivelului de protecție o face un proiectant.
Prin evaluarea riscului, așa cum o cere Normativul I7. Se calculează riscul de pierdere de vieți omenești în caz de trăsnet și se compară cu riscul acceptabil, de 1 la 100.000 pe an. Dacă riscul calculat e mai mare, sunt necesare măsuri de protecție. Simulatorul face acest calcul în formă simplificată, din câteva răspunsuri despre clădire.
De cât de mare și de înaltă este clădirea, de cât de expusă e (între clădiri mai înalte sau izolată pe un deal), de câte zile cu furtuni sunt pe an în zonă, de cine se află în clădire, de riscul de incendiu și de liniile electrice și de telecomunicații care intră în clădire. Liniile aeriene aduc adesea cea mai mare parte din risc.
Normativul I7, la articolul 6.2.2.6, enumeră construcțiile pentru care protecția la trăsnet e obligatorie, indiferent de calcul. Printre ele: săli cu peste 400 de locuri, spitale cu peste 75 de paturi, școli și grădinițe cu peste 10 săli, magazine și restaurante de peste 1.000 m², muzee și monumente istorice, clădiri înalte, coșuri de fum și turnuri de peste 10 m.
Uneori, da. Când riscul vine mai ales pe liniile care intră în clădire, un descărcător de supratensiune (SPD) montat la intrarea lor îl poate aduce sub limita acceptabilă. În exemplul de calcul din normativ pentru o casă din mediul rural, 96% din risc vine pe linii. Simulatorul îți arată de unde vine riscul și ce măsură îl reduce.
Este clasa instalației de protecție împotriva trăsnetului. Nivelul I e cel mai strict, nivelul IV cel mai puțin strict. Simulatorul alege cel mai puțin strict nivel pentru care riscul calculat coboară sub cel acceptabil. De nivel depinde raza de protecție a vârfului, deci și materialele.
Nu. Este o evaluare preliminară, cu titlu informativ. Folosește metoda și valorile tipice din Normativul I7, dar cu ipoteze simplificate: o singură zonă, linii de 1.000 m, fără riscurile economice și de pierdere a serviciilor. Stabilirea definitivă a necesității și a nivelului de protecție se face de un proiectant, prin evaluarea completă a riscului.